Prima misiune

Dimitry ma conduce spre usa si imi da un patratel de hartie cu adresa un statea Stancev si imi spune:
- Bafta!
- Multumesc, spun eu si ma uit atent pe eticheta de la usa pe care scria Lev Prutkov.

Cobor cu un etaj mai jos si deschid servieta si imi iau si eu un pistol cu amortizor din servieta cu "cei 2000 dolari" pe care ii castigam si ii pun un incarcator plin, bag un glont pe teava eu crezand ca asa nu o sa cada incarcatorul si pun pistolul in pantaloni la spate.

Nu trebuia sa merg foare mult, era aproximativ o distanta de 3 kilometri. Merg pe jos pentru ca imi este frica sa nu imi fure cineva servieta in autobuz.

Desi era foarte grea, aproximativ 30 de kilograme, eu eram obisnuit sa car greutati si mai mari si ajung la destinatie in 20 minute.

Intra pa usa blocului K29 si urc uitandu-ma la numerele usilor de pe culoar, cautand apartamentul 23. Vad usa cu numarul 22 si la usa apartamentului 23 stateau doi barbati solizi, se vedea ca au tras zilnic de fiare.

- Pot sa intru?, intreb eu.
- Ce treaba ai tu aicil? intreaba unul dintre ei amenintandu-ma cu un revolver.
- M-a trimis Prutcov, am inteles ca sunteti interesati sa cumparati niste arme.
Sub amenintarea pistolului ma baga inauntru unde Stancev statea in spatele unui birou. Cel care ma ameninta spune:
- E trimis de Prutcov!
- A.. Prutcov nu a avut curajul sa faca afaceri cu mine ca stia ca il omor si a trimis un pustan.
- Mai vreti pistoalele sau nu?, ca plec, spun eu.
- Da grabit esti ma .. ia sa vedem ce ai..
Pun servieta pe masa si o desfac, se uita toti in servieta, Stancev le numara si spune:
- 19, eu am cerut 20.
- Pai... atatea au mai ramas.
- Bine, acum pleaca, spune seful lor.
- Pai.. banii!
- Care bani?
- 18000 dolari.
- Nu ai inteles tu, i-am dat deja banii. Nu mai trebuie sa-ti dau nimic.
- Pai.. da-mi banii, spun eu mai incet aproape plangand.
- Ce? spune seful lor.
- Ma duc mai aproate de el in partea stanga a biroului, scot pistolul cu mana dreapta de la spate si i-l pun la tampla si ma bag in spatele lui. Spun:
- Scoateti banii sau Stancev moare.
Cel care nu avea pistolul se duce in camera alaturata si aduce o valiza o pune pe un scaun de langa colegul lui, o deschide si spune:
- Sunt aici douazeci de mii.
- Pune-i pe masa.

Inchide valiza si o pune pe masa langa valiza pe care o adusesem eu.
- Acum pune pistolul jos, spun eu rastit.
- Fa ce zice, completeaza Stancev tremurand de frica.

Unul dintre ei isi pune pistolul jos in timp ce celalalt scoate un pistol de la spate si trange spre noi dar il impusca pe seful lui in dreptul inimii.

Eu tintesc si-i trag un glont in cap, imi batea inima ca la maraton. Celalalt se apleaca sa ia pistolul de jos si trag si in el nimerindu-l in spate. Inca nu murise, desi era la podea inca incerca sa ia pistolul. Iau pistolul de langa el si ma duc in camera vecina sa vad daca mai e cineva.

In camera era un seif deschis in graba, inauntru mai erau teancuri de bani. Ma duc din nou sa vad daca mai misca cineva. Nu mai misca nimeni asa ca iau servieta cu bani ma duc din nou in camera alaturata. Iau toti banii din seif si ii pun in servieta. Servieta era asa de plina cu bani incat abia am putut s-o inchid.

Mut cadavrul celui pe care l-am impuscat in spate astfel incat sa para ca cel care a adus banii din seif l-a impuscat pe seful lui - chiar asa a fost - si apoi pe celalalt, iar apoi cel impuscat in spate ar fi tras cu ultimele suflari in cap primului.

Norocul meu a fost ca pistoalele folosite de ei aveau aceasi calibru, dar nu aceasi marca de gloante. Am luat doua incarcatore de la mine din valiza, folosindu-ma de batista mea dintr-unul am scos doua gloante si le-am pus in pistolul celui care l-a impuscat pe Stancev si in celalalt am scos doar un glont si l-am pus in pistolul celui impuscat in spate si i-am pus din nou pistolul in mana.

Mai ramasese cartusul tras de cel ce l-a omorat pe Stancev care era de alta marca si trebuia sa fac rost de un cartus de aceeasi marca cu gloantele din incarcator. Trebuia sa fac ceva.

M-am dus la baie, am umplut cada cu apa, am tras in cada, spre surprinderea mea apa a oprit glontul fara sa faca semne in cada. Am luat glontul din apa si l-am pus in buzunar.

Am luat cartusul glontului tras in stancev si in aceesi locatie l-am pus pe cel tras de mine.

Am setat incuietoarea de la usa sa se inchida automat, am luat valizele si am plecat. Pe scari m-am uitat sa vad daca m-a observat cineva, dar fiind un bloc de muncitori, nu era nimeni la ora asta acasa.

Am ajuns la mine acasa, am luat niste bani si m-am dus la un magazin sa-mi iau totul necasar pentru un perete fals, ca sa ascund banii ramasi.

A durat vreo 4 ore pana am terminat de zidit apoi am mutat 18 mii dolari in valiza restul i-am ascuns, iar in valiza cu pistoalele nu m-am atins.

Ma duc la seful meu cu banii si pistoalele si spun:
- Am venit, uite banii si pistoalele.
Se uita el vede ca sunt 19 pistoale si banii 18 mii. Si intreba:
- Al douazecilea unde e?
Nici nu apuc sa-l scot de la spate si spune:
- Pastreaza-l, uite inca doua mii pentru ce i-ai facut lui Stancev si ai lui. Politia zice ca unu de-ai lui l-ar fi omorat dar eu stiu bine ce s-a intamplat. Te-am subestimat, nu credeam ca esti asa de bun.
- Vroia sa nu-mi dea nici un ban si apoi sa ma omoare.
- Nu trebuie sa te explici, ai facut ce a trebuit. Ma calmeaza el.
- De acum o sa lucrezi in alt domeniu la mine, nu-i asa?
- Eu stiu?, spun eu.
- Pai o sa lucrezi nu?, doar nu vrei sa le spun la politisti ca l-ai vizitat azi pe Stancev.
- Da sefu, lucrez. Ce mai trebuie sa fac?
- Nu acum, maine. Vino de dimineata la mine, am o misiune pentru tine. Acum du-te acasa, ia-ti si tu un costum de banii aia in plus.

Ies pe usa si ma indrept spre casa. Nu mai puteam de bucurie ca am luat atatia bani intr-o singura zi. Ma duc acasa, trag jaluzelele si numar banii. In total era 200 mii de dolari.

Desi ar fi trebui sa am remuscari atunci nu am avut, nu as fi vrut sa fiu eu mort in locul lor.

Introducere - Partea a doua

Pentru a citi prima parte a introducerii faceti click aici.
****************

Seful se gandeste cateva secunde si spune pe un ton un pic mai linistit.
- Si!? de ce l-ai adus aici?
- Vrea sa lucreze pentru noi si m-am gandit ca mai avem nevoie de cineva fara cazier pentru operatiunea noastra. I-au murit parintii si vrea si el sa faca bani.
- Imi pare rau, pustiulache.
Eu stau fix inntr-un singur loc cu capul plecat.
- Cat poti sa cari? ma intreaba seful.
- ...Pei... pot, ca am carat navete la depozitu' lu' Starisky doua luni.
- Bine, am ceva de lucru pentru tine, spune seful si striga:
- Natasa!, facandu-i semn cu ochiul.
Natasa aduc o servieta argintie. Mai vazusem tipul asta de srevieta in unul din magazinele mari din Moscova cand mergeam cu mama la cummparaturi.
Seful deschide servieta si spune:
- In acesta servieta sunt doua zeci de pistoale APB cu amortizoare si incarcatoarele pline, tu trebuie sa le duci unui partener de afaceri de-al meu Vladimir Stancev si trebuie sa-mi aduci 20 de mii de dolari, dintre care 2000 sunt ai tai. Ce zici?
Nici nu apuc bine sa sa rostesc primul cuvant, eu fiind uimit ca nu mai vazusem in viata mea nici macar un pistol dar doua zeci, si raspunde Dimitryi:
- Sefu nu e cam periculos pentru el, ca-m inteles ca v-ati amenintat cu moartea cu Stancev?
- Afacerile sunt afaceri si in plus, nu a zis ca vrea sa faca bani. Ce pustiulache, vrei sa cari navete pentru toata viata.
Eu raspund, ca "accept" pentru ca nici odata nu visasem la atatia bani, eu avand un salariu de aproximativ 60 de dolari pe luna din caratul navetelor.
Sefu raspunde rastit:
- Ai grija ca daca pierzi marfa, iti este furata sau imi aduci mai putin 18000 de dolari in 24 de ore, platesti cu viata ta.
- Am inteles domnule, spun eu.

****************
Acum incepe prima misiune.

Introducere

Cine sunt eu? sunt Igor Ivanovici. Ce sunt eu? Buna intrebare, pentru a explica asta jurnalule, trebuie sa incep cu inceputul.

Pe la varsta de 13 ani, pe vremea cand inca eram in Moscova, tatal meu Andrei a murit omorat de detinut care tocmai evadase din puscarie. Dupa ce a mai omorat alte 7 persoane, criminalul, pe numel Boris Slanov, a fost impuscat de politia din Moscova in picior si arestat.

Auzind vestea, mama a inceput sa bea din ce in ce mai multa vodca, pana intr-o zi cand a decis sa-si puna capat zilelor si s-a aruncat in gol de acoperisul blocului unde locuiam. Mai era o luna de zile pana in ziua cand implineam 14 ani si neavand bani, nici macar pentru o inmormantare crestineasca, am vandut niste lucruri din casa pentru a plati taxa la crematoriu iar cenusa am presarato pe mormantul tatalui meu.

Nici nu trecuse bine o luna de la incinerarea mamei si vandusem din casa aprope tot, era timpul sa-mi iau o slujba, dar cine sa angajeze un pustan de 14 ani.

In cartierul nostru era un baiat de 18 ani, de care toti eram speriati. Intotdeuna primeau bataie toti care-l suparau chiar cu faptul ca-i treceau calea. El intotdeuna avea bani si dupa luni de zile de carat navete la un depozit din celalalta parte a orasului, pe bani care nu-mi ajungeau sa platesc nici utilitatile la garsoniera in care locuiam mi-am prins curajul si l-am confruntat:
- Ce faci frate?, i-am spus eu.
- Ce ma? Vrei bataie? Pleaca dracu' de langa mine pana nu te caftesc.
- Stai ma frate ca mi-au murit parintii luna trecuta, vreu si eu sa fac bani ca lumea, ca sa nu ajung pe strazi, spun eu repede sa nu-mi iau bataie.
- Pei ce stii tu sa faci?, spune el cu un ton mai linistit.
- Pe stiu sa car marfa, spun eu usurat ca nu mi-am luat bataie pana acum.
- Cazier ai? intreaba el.
- Ce?, spun eu pentru ca nu auzisem de acel cuvant pana acum.
- La parnaie ai fost pana acum? clarifica el.
- Nu!
- Bine! Hai la sefu', zice el.
Eu am inceput sa-mi fac griji, ma speriam sa nu ma bata in alta locatie in care nu e nimeni prezent.
Si incepem sa margem spre un bloc aflat la 200 de metrii de unde stateam de vorba, unde urcam pana la etajul 3 apartamentul 15 si ne deschide usa o femeie dezbracata de la brau in sus si ne invita inauntru.
Acolo un barbat de aproximativ 40-45 ani statea pe o canapea de piele naturala cu inca doua femei cu varsta de aproximativ 20 de an,i stand dezbracate si ele de la brau in sus si se uituau impreuna la televizor, el fumand un trabuc.
- Dimitryi, cine mai e si piciul asta?
- E prieten cu fratimio, zice Dimitry.
Era prima data cand auzeam cum il cheama pe tipul asta si acum ma gandeam de ce imi lua apararea, acum dupa atatia ani cred ca pe al se acoperea pe sine ca a adus un strain in casa sefului.

*****************
Continuarea in editia urmatoarea.

Nota Autor

Jurnalul unui criminal este un roman deschis, actualizat zilnic. Toate intamplarile sunt pur si simplu fictiune. Este interzisa orice transpunere a intamplarilor in viata reala.

Nu tot ce zboara se mananaca.

Este prima data cand incer sa scriu ceva , asa ca aveti mila cu criticile.