Introducere - Partea a doua

Pentru a citi prima parte a introducerii faceti click aici.
****************

Seful se gandeste cateva secunde si spune pe un ton un pic mai linistit.
- Si!? de ce l-ai adus aici?
- Vrea sa lucreze pentru noi si m-am gandit ca mai avem nevoie de cineva fara cazier pentru operatiunea noastra. I-au murit parintii si vrea si el sa faca bani.
- Imi pare rau, pustiulache.
Eu stau fix inntr-un singur loc cu capul plecat.
- Cat poti sa cari? ma intreaba seful.
- ...Pei... pot, ca am carat navete la depozitu' lu' Starisky doua luni.
- Bine, am ceva de lucru pentru tine, spune seful si striga:
- Natasa!, facandu-i semn cu ochiul.
Natasa aduc o servieta argintie. Mai vazusem tipul asta de srevieta in unul din magazinele mari din Moscova cand mergeam cu mama la cummparaturi.
Seful deschide servieta si spune:
- In acesta servieta sunt doua zeci de pistoale APB cu amortizoare si incarcatoarele pline, tu trebuie sa le duci unui partener de afaceri de-al meu Vladimir Stancev si trebuie sa-mi aduci 20 de mii de dolari, dintre care 2000 sunt ai tai. Ce zici?
Nici nu apuc bine sa sa rostesc primul cuvant, eu fiind uimit ca nu mai vazusem in viata mea nici macar un pistol dar doua zeci, si raspunde Dimitryi:
- Sefu nu e cam periculos pentru el, ca-m inteles ca v-ati amenintat cu moartea cu Stancev?
- Afacerile sunt afaceri si in plus, nu a zis ca vrea sa faca bani. Ce pustiulache, vrei sa cari navete pentru toata viata.
Eu raspund, ca "accept" pentru ca nici odata nu visasem la atatia bani, eu avand un salariu de aproximativ 60 de dolari pe luna din caratul navetelor.
Sefu raspunde rastit:
- Ai grija ca daca pierzi marfa, iti este furata sau imi aduci mai putin 18000 de dolari in 24 de ore, platesti cu viata ta.
- Am inteles domnule, spun eu.

****************
Acum incepe prima misiune.

Introducere

Cine sunt eu? sunt Igor Ivanovici. Ce sunt eu? Buna intrebare, pentru a explica asta jurnalule, trebuie sa incep cu inceputul.

Pe la varsta de 13 ani, pe vremea cand inca eram in Moscova, tatal meu Andrei a murit omorat de detinut care tocmai evadase din puscarie. Dupa ce a mai omorat alte 7 persoane, criminalul, pe numel Boris Slanov, a fost impuscat de politia din Moscova in picior si arestat.

Auzind vestea, mama a inceput sa bea din ce in ce mai multa vodca, pana intr-o zi cand a decis sa-si puna capat zilelor si s-a aruncat in gol de acoperisul blocului unde locuiam. Mai era o luna de zile pana in ziua cand implineam 14 ani si neavand bani, nici macar pentru o inmormantare crestineasca, am vandut niste lucruri din casa pentru a plati taxa la crematoriu iar cenusa am presarato pe mormantul tatalui meu.

Nici nu trecuse bine o luna de la incinerarea mamei si vandusem din casa aprope tot, era timpul sa-mi iau o slujba, dar cine sa angajeze un pustan de 14 ani.

In cartierul nostru era un baiat de 18 ani, de care toti eram speriati. Intotdeuna primeau bataie toti care-l suparau chiar cu faptul ca-i treceau calea. El intotdeuna avea bani si dupa luni de zile de carat navete la un depozit din celalalta parte a orasului, pe bani care nu-mi ajungeau sa platesc nici utilitatile la garsoniera in care locuiam mi-am prins curajul si l-am confruntat:
- Ce faci frate?, i-am spus eu.
- Ce ma? Vrei bataie? Pleaca dracu' de langa mine pana nu te caftesc.
- Stai ma frate ca mi-au murit parintii luna trecuta, vreu si eu sa fac bani ca lumea, ca sa nu ajung pe strazi, spun eu repede sa nu-mi iau bataie.
- Pei ce stii tu sa faci?, spune el cu un ton mai linistit.
- Pe stiu sa car marfa, spun eu usurat ca nu mi-am luat bataie pana acum.
- Cazier ai? intreaba el.
- Ce?, spun eu pentru ca nu auzisem de acel cuvant pana acum.
- La parnaie ai fost pana acum? clarifica el.
- Nu!
- Bine! Hai la sefu', zice el.
Eu am inceput sa-mi fac griji, ma speriam sa nu ma bata in alta locatie in care nu e nimeni prezent.
Si incepem sa margem spre un bloc aflat la 200 de metrii de unde stateam de vorba, unde urcam pana la etajul 3 apartamentul 15 si ne deschide usa o femeie dezbracata de la brau in sus si ne invita inauntru.
Acolo un barbat de aproximativ 40-45 ani statea pe o canapea de piele naturala cu inca doua femei cu varsta de aproximativ 20 de an,i stand dezbracate si ele de la brau in sus si se uituau impreuna la televizor, el fumand un trabuc.
- Dimitryi, cine mai e si piciul asta?
- E prieten cu fratimio, zice Dimitry.
Era prima data cand auzeam cum il cheama pe tipul asta si acum ma gandeam de ce imi lua apararea, acum dupa atatia ani cred ca pe al se acoperea pe sine ca a adus un strain in casa sefului.

*****************
Continuarea in editia urmatoarea.

Nota Autor

Jurnalul unui criminal este un roman deschis, actualizat zilnic. Toate intamplarile sunt pur si simplu fictiune. Este interzisa orice transpunere a intamplarilor in viata reala.

Nu tot ce zboara se mananaca.

Este prima data cand incer sa scriu ceva , asa ca aveti mila cu criticile.